
Eram pe Facebook si am vazut logoul asta: cancer taiat cu rosu si apoi observ si titlul reclamei: Tratament Cancer. Deja indignat, pentru ca aveam o presimtire legata de ceea ce voi gasi, dau click pe banner si ce gasesc? Un site facut in Word probabil, cu extrem de mult text, fara butoane, pe domeniu .info (cred ca cel mai ieftin domeniu web in prezent), in josul paginii avand un buton pe care cumperi un ghid despre clinicile germane pentru cancer. Pretul este de mai putin de 10 euro in lei, fara transport. Derizoriu pentru cineva care se afla intr-o astfel de situatie, insa o strategie marsava pentru a insela oameni disperati, dupa mine.
Ce primesti? Niste CDuri, in principiu nimic, pentru ca tu cauti tratament cancer. Este plin internetul de tot felul de reclame si siteuri de genul acesteia: ba inveti engleza peste noapte, ba pui bazele unei afaceri de milioane, dar pana acum nu am vazut reclame de genul asta. Mi se pare insa o cruzime, o lipsa de moralitate si o lipsa de omenie dusa la maxim dorinta unor oameni de a se imbogati nu doar pe suferinta unor oameni, ci vanzandu-le iluzii, fara a le oferi nimic real.
Mi-e scarba de lumea in care traiesc, in care totul se vinde iar viata are un pret exact, calculat pana la ultimul eurocent. Mi-e scarba de doctori si de farmacisti, care si-au transformat profesiile in afaceri, mi-e scarba de capitalism si imi e scarba de preturile concrete pe care le avem fiecare in ochii angajatorilor, statului si firmelor ale caror produse le consumam.
Imi cer mii de scuze celor ce in cautarile lor pe internet vor ajunge pe acest blog, cautand “tratament cancer” si le doresc multa sanatate lor si celor dragi si multa bagare de seama.hh
Acum 3 minute am deschis o invitatie pe Facebook la grupul “Susţinem plângerea împotriva prof. univ.dr. Tudorel Butoi”. Cine e Tudorel Butoi? Ce plangere? Ce a facut? Tudorel Butoi este un reputat expert criminalist profesor universitar psiholog criminalist, care a afirmat intr-o interventie de la Realitatea TV, raspunzand la intrebarea “femeile se pot apara in vreun fel” asta:
Toata aceasta tevatura cu grupuri de sustinere si cu mediatizarea cazului mi se pare un joc de prost-gust. De ce? Pentru ca e un joc de imagine, in care diverse ONG-uri anonime incearca sa isi aduca un aport de notorietate terfelind in noroi un personaj destul de cunoscut. Banuiesc ca multe ONG-urile feministe din Romania au ca principala sursa de finantare tot felul de proiecte, programe si sponsorizari din partea unor organizatii din SUA si poate si Europa de Vest, cum se intampla cu multe cu ONG-urile romanesti in general. Iar ele trebuie sa aiba un anumit raport anual, prin care sa justifice atat modul de cheltuire al fondurilor obtinute, dar si activitati efective de aparare a drepturilor femeilor. Iar un astfel de prilej e numai bun. De ce spun asta? Daca vrei sa faci o plangere la CNCD nu e nevoie de mii de semnaturi, nu e nevoie de petitii online sau grup pe Facebook. Scrii ce ai de scris, aduci probele necesare si astepti un raspuns. Incercarea de mediatizare exagerata a cazului consider ca mai incearca si inducerea unei false probleme, aceea a discriminarii femeilor.
Uneori am impresia ca sunt luat la misto. Imaginea alaturata e o reclama dintr-un vagon de metrou. Da, acum, cand pentru multa lume siguranta locului de munca este o incertitudine, cand piata fortei de munca este extrem de amortita, ca sa nu spun inghetata, acum, Guvernul si Uniunea Europeana se gasesc sa faca campanii pentru egalitate de sanse. Tara arde si baba se piaptana. Exact asta suntem noi acum. Cine se mai gandeste daca este evaluat la fel, cine se mai gandeste daca primeste mai putin pentru ca e femeie, atunci cand primul gand este: maine mai am unde sa lucrez?
Dupa ce am scris postul despre 


