Copii 4 ron bucata

2009 decembrie 20
de Alexandru Danu

Ma uitam prin pozele facute in ultima vreme si am gasit poza asta. E o poza facuta in Brasov, de care uitasem. Scris mare, citet, cu litere de tipar, Copii 4 ron bucata. Nu mai stiu in geamul carui magazin era, as zice ca ar fi fost un magazin cu haine second-hand, dupa cum arata in poza, insa nu bag mana in foc. Imi amintesc ca eram obosit, grabit si oarecum ratacit pe strazile Brasovului. Mai e ceva de spus? O intrebare poate, oare vand si en-gros?

Nu plec…

2009 decembrie 19
de Alexandru Danu

Am promis un raspuns catorva persoane in campania electorala, din pacate nu prea am avut timp sa o fac, pana acum. Tot am auzit lume, mai apropiata sau nu, care se lamenta ca in Romania nu mai e de trait, ca nu ai sanse si ca daca “iese PSDul” atunci e clar, singura sansa e sa iti iei campii si sa pleci din tara asta… A iesit neoPSDul, nu PSDul. Eu am fost impotriva neoPSDului, fiindca desi asemanatori ca principii si obiceiuri, totusi imi place sa cred ca PSDul are oameni mai valorosi. Dar asta e alta discutie. Pornind totusi de aici, de la faptul ca eu am fost impotriva neoPSDului si ca a iesit neoPSDul, iar ca ei erau pro neoPSD si a iesit, iar ei daca iesea PSDul plecau, ar trebui ca eu sa iau in vedere cel putin varianta de a parasi tara, fiindca neoPSDul a iesit. E o logica intortochiata, nu, asa, a la politicieni.

Nu plec acum si nu cred ca voi pleca vreodata, riscand sa ajung sa sting lumina, atunci cand voi pleca, sus, la ceruri. Nu voi pleca, pentru ca stiu ca pot sa schimb ceva, pentru ca stiu ca sta in puterea noastra, a fiecaruia dintrei noi sa schimbam toate astea. Nu plec, fiindca nu imi e frica de esec, pentru ca din fiecare greseala stiu ca se invata ceva. Nu am sa emigrez pentru ca eu sunt un visator, sau poate un naiv, dupa cum spun unii. Dar daca sa crezi ca sta in puterea ta sa schimbi lumea din jurul tau inseamna sa fii naiv, inseamna ca Hitler si Stalin au fost niste naivi, inseamna ca Iisus si Mohamed au fost niste naivi. Sunt oameni care schimba lumea, in bine sau rau. Fiecare din noi putem schimba, mai mult sau mai putin lumea, dar impreuna o facem mai eficient. Nimic nu se schimba brusc, nu vom reusi peste noapte sa schimbam lumea, cu siguranta. Nici macar nu are rost sa incerci sa ii schimbi pe cei de langa tine, ci trebuie sa te schimbi tu iar tu sa fii exemplu pentru ceilalti.

Nu plec pentru ca vor fi altii care vor pleca, iar eu voi ramane aici, sa ma lupt cu mai putini, fiindu-mi poate mai usor sa ma afirm. Nu plec pentru ca nu ma fac banii si pentru ca stiu sa fiu fericit si daca nu am decat 50 de lei doua saptamani. Nu plec pentru ca nu vreau sa ajung sa spal vase in Italia sau sa matur strazi in Spania. Nu plec pentru ca nu cred in Taramul Fagaduintei unde curge lapte si miere.

Cred ca daca esti in stare sa faci ceva cu viata ta, o poti face oriunde, indiferent de mediu. Daca o poti face acolo de ce nu esti in stare sa o faci si aici? Ce te face sa crezi ca daca aici nu esti in stare sa faci ceea ce vrei tu cu viata ta, acolo lucrurile ar sta altfel?

Foto: europarl.europa.eu

Am lipsit…

2009 decembrie 11
de Alexandru Danu

In ultima saptamana am lipsit de pe net, nu m-am mai uitat la TV si am reusit sa scap de obsesia pentru FarmVille, inlocuind-o cu o pasiune pentru Ubuntu. De saptamana trecuta si pana azi am avut telefonul in service la Nokia, unde mi-au schimbat fata si tastatura pe garantie, desi tastatura o stricasem eu. Duminica seara am lucrat, asa ca nu am vazut alegerile in direct, nu am vazut declaratiile lui Videanu, si nu l-am vazut pe Prostanac dansand de fericire live, nu am urmarit comentariile live pe Twitter. Din pacate totusi, am vazut la stiri faza si m-am simtit jenat in clipa aia ca l-am votat. Asa ca, dezamagit de politica si indragostit de Ubuntu, m-am apucat sa butonez la greu: seteaza netul de la RDS, seteaza si modemul Huawei e160 pentru cand nu esti acasa, instaleaza programe, modifica setari… In plus,  marti spre miercuri am facut si update de la Ubuntu 9.04 la 9.10, am dat de un bug si cel putin 3 ore pe zi, pana joi seara, am stat sa rezolv situatia data, fara sa pierd informatiile de pe hard, fiindca m-ar fi omorat Ana. Am reusit cu ajutorul forumului de pe ubuntu.ro. Destepti astia de au inventat forumurile si cu care simti civic.

Acum, dupa o saptamana, sunt parca rupt de realitatea inconjuratoare, nu mai stiu nimic legat de politica, ceea ce nu poate decat sa ma bucure, in contextul dat. Ma simt tare ciudat insa, mai prind cate o discutie, cate un zvon, mai primesc cate un banc cu Geoana, Crin si Basescu si sunt pe dinafara. Avem guvern, nu avem guvern… Cleopatra Stratan, fetita cealalta din reclama la Adevarul si cu mine cred ca mai traim asa dileme. Insa, azi am ridicat telefonul din service, poate o sa reusesc sa instalez toate prostiile pe care le aveam inainte si dupa o sa fiu si eu in randul lumii. Ca el ma tinea pe mine la zi cu toate barfele, cu tot ce se intampla in stanga si dreapte si imi crestea frecventa interactiunilor cu prietenii. Cat adevar in reclama aia de la Nokia nu-stiu-cat cu nume de Dacie Super Nova: Ce stie telefonul tau despre tine? Totul! Mai ca imi vine sa parafrazez proverbul acela: cine n-are batrani, sa-si cumpere.

Iubim Brasovul?

2009 decembrie 2

Cum arata planul de marketing urban pentru Brasov? Ei bine, cred ca e o coala A4 de hartie, manzgalita, mototolita siaruncata la cosul de gunoui. Zilele astea am fost plecat la Brasov. Nu, nu cu ocazia “minivacantei de 1 Decembrie”, de care am auzit pana mi-a iesit pe nas la TV, ci cu ocazia faptului ca in weekendul viitor o sa lucrez si am avut liber acum.
Am fost oarecum dezamagit de Brasov, fiindca am plecat acolo cu asteptari mari, in primavara fiind de doua ori la Sibiu si am comparat, mai mult sau mai mutin voit, cu Sibiul. In Brasov am mai fost acum vreo doi-trei ani si cand eram copil, si parca nu am vazut nici o diferenta de ultima data cand am fost acolo, parca atunci erau mai multe indicatoare turistice.
Acum, am reusit sa ma “ratacesc” de vreo doua ori prin Brasov. Impropriu spus “ratacit”, doar ca am bajbait pana sa gasesc diversele locuri in care voiam sa ajung. Si iar compar cu Sibiul, acolo parca m-am lovit mai mult de indicatoare. In plus, in Sibiu am avut si marele avantaj sa stau la 3 minute de centrul istoric, astfel incat nu am fost nevoie sa umblu prea mult prin oras daca voiam sa ies. In plus, am nimerit in Brasov acum, nici toamna, nici iarna, cand parca totul e in nuante nedefinite de gri. Poate si d-asta impresia generala e una gri, a unui oras ce se misca din inertie si rutina.
Se vede tare mult ca in Sibiu s-au investit niste bani pentru a se incerca sa se construiasca imaginea unui oras turistic. In Brasov am reusit sa vad decat doua punte de informatii pentru turisti, in Piata Sfatului si am zarit si cateva bannere cu “Iubim Brasovul”. Cam putin totusi pentru a construi imaginea unui oras turistic. Nu e suficient sa ai un cadru dat ca sa fii oras turistic, cred ca ar trebuie sa se faca ceva in plus. Cred ca ar trebui ca fiecare colt de strada sa aiba cate un stalp cu indicatoare catre diverse obiective turistice. Ultima ora cand am fost, am cautat pe putin o ora Strada Sforii, pana la urma ajungand sa intrebam pe un nene, care s-a dovedit a fi strain, care ne-a explicat cum sa ajungem acolo. Ne-a fost jena, pentru ca a trebuit sa vina un strain sa ne explice unde e o strada din Brasov.
Totusi, trebuie sa remarc faptul ca se incerca sa fie integrate in arhitectura centrului vechi vitrinele magazinelor, nu ca in Bucuresti, unde aspectul magazinelor din zona Lipscani e unul infiorator. In plus, parca aici cladirile sunt conservate mai bine, nu sunt atatea ruine ca in centrul istoric al Bucurestiului. Cu toate astea, Brasovul e sub Sibiu, dar e peste Bucuresti, dar ii mai trebuie multe ca sa pot sa strig si eu Iubesc Brasovul. Cred ca iubim Brasovul din inertie si comoditate, pentru ca e frumos si ca e aproape, dar nu pentru ca ne face sa il iubim. Are multe simboluri, dar nu are o imagine bine construita, puternica si nici macar o imfrastructura turistica onorabila.

Cine sta pe net, e muritor de foame?

2009 noiembrie 26

Eram pe Facebook si vad o reclama la razbunarea cepii, pare interesant titlul si intru. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, click ca vreau sa ma razbun si, ce sa vezi! Cred ca era siteul pentru campania de lansare a unui nou hamburger de la Burger King. Ce m-a surprins, a fost ca daca dai click pe butonul pe cine ma razbun afiseaza istoria marcii Burger King. Nu imi place cum suna, ori ii promovez, ori ma razbun. Si daca ma razbun, inseamna ca au facut ceva naspa.

Ceea ce m-a intrigat insa, este modul de promovare pe bloguri, Facebook si Hi5. Oamenii vor sa aiba vizibilitate pe 1000 de pagini web, iar, ca sa faca asta pun la bataie 1000 de burgeri, plusand cu inca 300 de meniuri pentru cele mai vizitate pagini. Mi se pare oarecum injositor pentru cel caruia ii dai premiul, sa ii dai de mancare. Poate e o conceptie proprie, si sunt singurul nebun caruia i se pare injositor sa dai premii in mancare. Mi se pare ca cel care imi face un astfel de premiu ma considera un amarat muritor de foame, care nu are dupa ce bea apa si care o sa isi spameze toti prietenii, doar doar castiga si el ceva de halit.

Asta nu e singura campanie de genul asta, a mai fost una, acum ceva vreme, organizata de catre KFC si pr365, prin care, evident, trebuia promovat KFCul si produsele lor la Olimpiada 2.0. Aceeasi impresie, de desconsiderare am avut-o si atunci. Diferenta majora era ca aceia nu ofereau precum Burger King un meniu sau un produs, ci vouchere KFC mult mai consistente. Desi premiul era mai valoros, tot aceeasi impresie am avut-o, de hai ma sa le dam si nemancatilor astora ceva de haleala ca sa scrie despre noi. Fara sa vreau, iar o dau pe politice, dar simt nevoia sa spun ca eu vreau respect! Criza criza, dar asta nu inseamna ca murim de foame si ne prostituam pentru un sandvis…