In primul rand vreau sa ii multumesc lui Alex pentru ca imi da posibiliatea de a ma descarca. Desi nu sunt adeptul blogurilor, vad in scrisul pe blog singura modalitate de a ma razbuna pe cel care mi-a stricat inceputul de week-end.
Dupa o saptamana de munca si agitatie la serviciu, am decis sa merg cu viitoarea mea sotie sa bem un suc si sa mancam un papanas la “La Misto”. Cum localul e bagat destul de nasol pe dupa blocuri, de obicei parchez pe langa Palatul Copiilor pentru ca nu imi place sa ma bat pe locurile de parcare, sa risc sa imi gasesc masina zgariata sau sa stau cu stres ca nu am parcat bine. Zis si facut, imi las masina in parcarea nou-amenajata de acolo si plec sa savurez un papanas. Dupa vreo ora de stat si bine hranit, by the way, nu am reusit niciodata sa mananc un papanas intreg la astia, ma indrept spre masina sa plec spre casa. Acum vine surpriza: nu pot sa plec din parcare, deoarece sunt blocat de un “destept”, nesimtit, cretin, idiot (as putea sa adaug aici toate atributele cu sens asemanator), care a parcat in spatele meu si din cauza caruia nu pot sa plec acasa. Intrucat oricum nu avem de unde sa il gasesc pe proprietar, la Palatul Copiilor era o conferinta a PNL-ului, deci agitatie mare, masini multe parcate. Ma invart eu pe acolo sa mai treaca timpul, insa degeaba, nici vorba de “prietenul meu”. Fiind o zona nou-amenajata (si ce-i drept frumoasa, pe care o recomand), ne decidem sa ne plimbam putin, oricum nu aveam nimic mai bun de facut. In plimbarea noastra gasim un politist comunitar. Desi mi-am dat seama ca ajutorul acestuia va fi egal cu zero, decis sa ma plang lui, cine stie… Rezultatul a fost cel asteptat : “nu este de competenta mea, trebuie sa stau intr-un post fix, nu stiu unde puteti suna/intreba”. Pe de-o parte nu il condamn, avea o fata de copil ca ai fi zis ca nu are 18 ani si probabil ca intr-adevar el se ocupa de altceva, insa ratiunea mea spune ca un politist, fie el si comunitar daca nu iti poate da o solutie la o asemenea problema, macar te poate indruma spre cineva. In cazul meu nu s-a intamplat asa, deci mi-am continuat plimbarea. In disperare de cauza ma decid sa sun la 112. Mi-am zis in prima faza sa nu sun, or avea probleme mai importante decat a mea. Ma decid sa sun totusi, suna o data, de doua ori, de patru ori si “Nu raspunde”!. Cum dracu sa nu raspunda nimeni la 112?! Poate ma strangea cineva de gat sau imi venea rau acolo… In ce fel de tara traim daca la Apelul de URGENTA 112, nu raspunde nimeni??? Sunt de-a dreptul indignat de acest lucru si nu mai revin. Dupa alte minute de invartit pe langa masina, intrebat pe toti trecatorii daca nu cumva au un Megane apare si “prietenul” meu :
- Ma scuzati, asteptati de mult?
- Stau de mai bine de un sfert de ora (de fapt erau 25 de minute lejer), nu va uitati si dumneavoastra unde lasati masina?
Desi eram hotarat sa ma cert mai rau cu el si sa apelez la cuvinte nu tocmai prietenoase, apare si nevasta-sa cu un copil mic de mana. Cat de suparat eram demnitatea mea nu ma lasa sa ma cert cu el in fata nevestei sale si a copilului de cativa ani si m-am urcat in masina sa plec cat mai repede.
Dupa toata povestea asta am ramas cu un semtiment de dezamagire. Asta e cuvantul, mai intai un nesimtit parcheaza masina fara sa se uite, nu il intereseaza ca blocheaza pe altul. Apoi gasesc un politist comunitar aerian de-a dreptul. Nu stie nimic, nu este de competenta lui sa faca nimic, el nu trebuie decat sa stea – interesant job. Si, cireasa de pe tort: 112 nu raspunde. Un om poate sa moara, sa fie furat sau sa i se intample ceva grav iar cei platiti din banii nostrii sa vegheze sunt “out of office” (sa folosesc o sintagma la moda).
Nu am experienta scrisului pe blog, poate am scris prea mult, plictisitor dar aceasta era singura modalitate de a ma razbuna pe participantul la trafic. Am pus si o poza, daca va intalniti cu el in trafic va rog sa ii aratati semnul international al recunostiintei – degetul mijlociu. Cat despre tara in care traim, imi vine sa o iau razna sa plec undeva in vest sau undeva unde nu sunt oameni (e mai sigur). Sunt dezamagit de nesimtirea pe care o vad in fiecare zi in trafic, pe strada sau la serviciu. Si sunt convins ca povestea mea e nimic pe langa ce au patit altii…
Guest bloggerul de azi: Liviu
